Arta iconografică în spațiul rusesc

Iconografie

Arta iconografică în spațiul rusesc

    • Arta iconografică în spațiul rusesc
      Arta iconografică în spațiul rusesc

      Arta iconografică în spațiul rusesc

    • Arta iconografică în spațiul rusesc
      Arta iconografică în spațiul rusesc

      Arta iconografică în spațiul rusesc

    • Arta iconografică în spațiul rusesc
      Arta iconografică în spațiul rusesc

      Arta iconografică în spațiul rusesc

Cum a ajuns ca poporul rus să moștenească arta bizantină și care sunt trăsăturile esențiale care exprimă o icoana rusească? 

Poporul rus a moștenit cultura bizantină o dată cu afirmarea creștinismului în Constantinopol - atât noua credinţă, cât şi limbajul ei pictural. Astfel, prin relațiile strânse cu Bizanțul, au început să pătrundă modele de arhitectură și de pictură bizantină, care sunt adaptate la cerințele și tradițiile locale. Primele icoane şi primii zugravi au venit în Rusia Kieveană din Constantinopol, Tesalonic, Creta. Din cauza perioadelor de criză şi a amenințărilor otomane, mulţi dintre artiştii sosiţi în Rusia au rămas aici, identificându-se cu nevoile ţării care devenea, pentru ei, o a doua patrie.

În acea vreme, Rusia era zguduită de invazii tatare, încât își trăia propriul său calvar. Astfel, icoana rusească a devinit în totalitatea ei un răspuns dat nemărginirii, „tristeţii vieţii”, cea exprimată în cuvintele Evangheliei: „întristat de moarte îmi este sufletul” (Matei 26,38). Răspunsul la această suferință și la zbucium a fost icoana. În ea se dezvăluie şi bucuria, aşa precum Paştele nu poate exista fără Vinerea Mare, sau precum nu poţi să ajungi la bucuria obşteştii Învieri fără a trece pe lângă Crucea cea dătătoare de viaţă a Domnului.

De aceea, în pictura religioasă rusă, tema bucuriei și tema tristeţii și cea ascetică sunt în egală măsură. După ce Rusia şi-a redobândit încrederea în sine, ea îşi creează şi dezvoltă propriul limbaj iconografic. Nu este un mod de a se înălţa pe sine, ci este proiecţia chipului Rusiei în iconografie.

Printre cele mai evidente caracteristici ale iconografiei rusești sunt ascetismul vădit exacerbat, unitatea şi simetria arhitecturală a compoziţiei iconografice, dar mai ales varietatea simbolică a cromaticii. Culorile paletei ruseşti corespund mediului său înconjurător - fiind într-un climat mai rece, confruntându-se cu ierni geroase, pictorii sunt înclinaţi spre căutarea căldurii, folosind ocru brun şi verde obişnuit. În lucrări sunt astfel de însuşiri precum transparenţa, densitatea, fluiditatea, consistenţa și strălucirea.

Limbajul icoanei rusești este intim adâncit în sine şi cere o legătură concentrată între ea şi rugător. Tocmai aceste trăsături ale conştiinţei pravoslavnice ruseşti au stimulat dezvoltarea icoanei în Rusia.