În urmă cu 600 de ani, doi ciobani vedeau o lumină în timpul nopţii, undeva sus, în zona unde se află astăzi mănăstirea. Urcând acolo, ciobanii au găsit icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe şi au dus-o în satul lor, dar noaptea icoana s-a întors la locul ei. Ciobanii au adus din nou icoana în sat, dar şi în noaptea următoare icoana s-a întors în locul unde o găsiseră. La fel s-a întors icoana şi a treia oară, astfel că oamenii au hotărât să zidească o bisericuţă în locul unde a fost găsită, în care au aşezat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

În jurul acestei biserici a fost întemeiată o mănăstire de călugări ce slujeau Maicii Domnului. Deoarece aceşti monahi purtau părul lung, mănăstirea a primit numele de Makrimallis – „μακριά μαλλιά” înseamnă în limba greacă „părul lung”.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost salvată în chip miraculos după ce mănăstirea a fost distrusă în 1944, în timpul ocupaţiei germane. Astăzi, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului este aşezată spre închinare în biserica principală. Prăznuirea ei se face pe 23 august, la Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului.