La un diabetic cu arteriopatie sunt sugestive următoarele simptome: sensibilitatea pronunţată la frig, parestezii, aceste fenomene fiind declanşate la efort sau din cauza anumitor poziţii ale corpului şi fiind asimetrice la nivelul picioarelor şi gambelor.

Paresteziile reprezintă tulburări senzoriale ce survin ca o deviere de la sensibilitatea diabeticului, care percepe în mod difuz, variat şi polimorf: senzaţie de amorţeală, furnicături, înţepături de ace, senzaţie de rece, arsură, hiperestezie, mâncărime sau senzaţie locală de oboseală.

Senzaţia de amorţeală este o manifestare clinică premonitorie, putând fi chiar primul simptom al tulburării circulatorii.

Senzaţia de mâncărime este de multe ori chinuitoare şi este cauzată de ischemie.

Senzaţia de rece, cu sau fără modificările de culoare ale pielii, este prezentă atât în arteriopatia diabetică, dar mai des în neuropatia diabetică periferică.

Senzaţia de arsură indică un stadiu mai avansat al insuficienţei arteriale.

Hipoestezia reprezintă o tranziţie de la senzaţia de amorţeală la insensibilitate şi anestezie completă, care se instalează brusc, odată cu apariţia ischemiei acute. Hipoestezia creează o situaţie periculoasă, deoarece, prin scăderea sensibilităţii ţesuturilor, bolnavul nu-şi mai protejează piciorul şi nu mai simte acţiunile traumatismelor, cu apariţia ulterioară de infecţii supraadăugite şi chiar eventuale ulceraţii ischemice.

Hiperestezia poate fi extrem de pronunţată în unele situaţii, încât chiar atingeri foarte uşoare ale teritoriului ischemic  produc dureri insuportabile.

Senzaţia de oboseală apare din cauza perturbărilor metabolice musculare.

Durerea este un simptom dominant cu semnificaţie majoră şi este cauza cea mai frecventă de prezentare la medic. Durerea apare din cauza unor alterări structurale, de natură ischemică, a ţesuturilor, vaselor şi nervilor. În arteriopatia diabetică cea mai frecventă este durerea de efort, dar se poate întâlni şi durerea intermitentă de poziţie şi de temperatură, durerea de repaus şi durerea spontană bruscă.

Durerea declanşată de mers, cu caracter de crampă musculară şi repetată în mod regulat, cedând numai la oprirea efortului după un anumit timp, constituie un criteriu clar de diagnostic pentru arteriopatie.

Modul de apariţie al durerii variază de la un caz la altul. Durerea este spontană, bruscă, acută şi foarte puternică şi poate fi persistentă, progresivă sau intermitentă. Circumstanţele care provoacă durerea sunt legate de efortul de diferite grade, de temperatura ambiantă, de poziţia extremităţilor sau a corpului.

Aspectul extremităţii permite să se aprecieze aspectul pielii, care de obicei este uscată, cu diminuarea pilozităţii, cu unghii casante. Se remarcă şi inegalitatea extremităţilor, din cauza atrofiei sau tumefierii locale, care atestă o boală arterială obstructivă cronică de lungă durată. Apar modificări de culoare care variază în funcţie de poziţia extremităţii, temperatura mediului ambiant şi expunerea la rece.

Modificarea pulsului arterial - palparea pulsului arterial - are o mare importanţă şi se efectuează în locuri elective, comparativ la ambele membre, şi permite aprecierea prezenţei sau absenţei pulsului, modificările amplitudinii, tumefierii sau pulsaţiilor expresive şi consistenţa peretelui arterial.