Când ne pocăim sincer pentru păcatele noastre și ne întoarcem la Hristos cu toată inima, atunci Acela se bucură, face praznic și-i cheamă pe toți îngerii spre a le arăta drahma regăsită, adică icoana Lui împărătească. O ia pe umeri pe oaia rătăcită și o duce înapoi la Tatăl Său. Dumnezeu așează sufletul celui pocăit să locuiască în locașul celor binecuvântați, împreună cu aceia care niciodată nu s-au depărtat de Acesta.

Așadar să ne întoarcem grabnic la Preamilostivul Dumnezeu. Să nu deznădăjduim pentru păcatele noastre grele și nenumărate. Deznădăjduirea este cea mai mare bucurie a diavolului. După Sfânta Scriptură, este păcat de moarte: „Dacă moliciunea și trândăvia nu-ți vor sta împotrivă, scrie Sfântul Varsanufie, trebuie să te minunezi și să-L slăvești pe Dumnezeu pentru faptul că din păcătos te-a făcut drept”.

Pocăința este, printre altele, și faptul de a nu repeta păcatul. Așa cum pentru fiecare boală există leac, la fel și pentru fiecare păcat există pocăința.

Ia-o deci pe calea pocăinței fără șovăieli. Aceasta va mijloci pentru tine înaintea lui Dumnezeu.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, p. 334)