După ani de zile vine și ascultarea cu discernământ, dar voi, la această vârstă la care sunteți, să aveți ascultare oarbă. Ai văzut ce spune Sfântul Ioan Scărarul? A mers starețul la un începător și i-a spus: „Cântă un cântec lumesc”. „Să fie binecuvântat!”, a spus acela și a cântat. Apoi a mers la altul care era de zece-cincisprezece ani călugăr și i-a spus și aceluia: „Cântă un cântec lumesc”. Însă acela a spus: „Iertați”, și nu a cântat.

Amândoi au făcut bine. Nu se consideră neascultare față de stareț faptul că al doilea călugăr nu a vrut să cânte. La primul ar fi fost neascultare dacă nu cânta, pentru că era încă începător. Trebuie să treci prin foc și apă, să mergi pe drumul ascultării oarbe. Să nu spui nimic, ci doar „Să fie binecuvântat!”.

După ce trec zece-cincisprezece ani, atunci vine ascultarea cu discernământ. Aceasta este rodul ascul­tării fără discernământ, oarbe.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2004, pp. 190-191)