„După cum am scris, vrăjile sunt ceremonii săvârșite de vrăjitori pentru a-l chema pe satana. Și așa cum Sfânta Biserică ne dă nouă, credincioșilor, lucruri sfinte care să ne ajute, de exemplu apa sfințită pentru a o bea și a stropi cu ea casa, ca prin ea să vină binecuvântarea Domnului asupra noastră și asupra casei noastre, așa și vrăjitorii hrănesc sau dau să bea sau aruncă diferite obiecte în casele victimelor lor, pentru ca să vină la acestea, desigur, nu binecuvântarea lui Dumnezeu, ci satana cu demonii lui. De cine, în final, se pot prinde vrăjile? Bineînțeles, doar de cei care trăiesc departe de viața Bisericii. Deoarece, dacă magia nu este nimic altceva decât numai satana și demonii lui, este firesc ca aceștia să meargă la acei care nu trăiesc creștinește. Pentru că diavolul nu se apropie niciodată de cel care trăiește o viață creștină, ci tremură și se teme de Hristos care Se sălășluiește în omul credincios. Așadar de vrăjitorie se tem doar cei care trăiesc o viață necreștină.”

(Arhimandrit Nectarie Moulatsioti, Despre farmece și cum pot fi ele dezlegate, Editura Bunavestire)