Omul care poartă în sine împărăţia lui Dumnezeu răspândeşte în jur gânduri sfinte, gânduri dumnezeieşti. Împărăţia lui Dumnezeu făureşte (lucrează) în noi atmosfera împărăţiei cerurilor, împotriva atmosferei diavoleşti a cugetului, pe care o răspândeşte în jur omul care poartă în inima sa iadul.  Rolul creştinilor în lume este să curăţească atmosfera pământului şi să lăţească (lărgească) Împărăţia lui Dumnezeu.

 Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi şi nici semenii noştri (ceilalţi). Cel ce poartă înlăuntrul său împărăţia lui Dumnezeu, acela o va transmite (da) în chip nevăzut (pe nesimţite) şi celorlalţi. Oamenii vor fi atraşi de pacea şi căldura noastră, vor dori să fie în preajma noastră (cu noi) şi treptat atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să vorbim oamenilor despre asta; cerul va radia din noi şi când tăcem şi când vorbim despre cele mai obişnuite lucruri; acesta străluceşte din noi chiar şi fără ca noi să fim conştienţi de asta.

(Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Bizantină)