- Părinte, unii se gândesc să înceapă să-i ardă pe cei morţi din motive igienice şi de economie de teren.

- Din motive igienice? Auzi vorbă! Nu le este ruşine când spun aceasta? Au poluat atmosfera, iar acum dau vina pe oase. Oasele, la urma urmei, sunt spălate. Pentru economie de teren, zic ei. Dar în toată Grecia, care are atâtea păduri, nu găsesc loc? Am certat pe un profesor universitar în privinţa aceasta. Cum găsesc atâta loc pentru gunoaie, iar pentru oseminte care sunt sfinţite nu află? Nu mai există loc? Şi câte oseminte de sfinţi pot fi printre acestea! La aceasta nu se gândesc?

În Europa ard morţii nu pentru că n-ar exista loc să-i îngroape, ci pentru că socotesc aceasta un progres. Nu defrişează vreo pădure să facă loc, ci ard morţii, îi fac cenuşă, ca să deschidă loc... Pun apoi cenuşa într-o cutiuţă pentru mai multă comoditate şi aceasta ei o consideră progres. Îi ard pe morţi pentru că nihiliştii vor să le nimicească pe toate, chiar şi pe om. Să nu rămână nimic care să amintească oamenilor de părinţi, de moşi, de viaţa înaintaşilor lor. Vor să taie pe oameni de la tradiţia lor. Să-i facă să uite cealaltă viaţă şi să-i lege de aceasta.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 138-139)