Părintele Efrem Katounakiotul - Autocontrol – râvnă, împrăștiere – concentrare. Cuvinte de învățătură.

Să nu te lași pe tine necercetat nici un ceas. În fiecare ceas să te inspectezi, să te cercetezi, să te controlezi. În acest moment ești în bună rânduială? Tu, ca monah, dacă ești silitor, dacă ești nevoitor, te vei supune pe tine însuți unui control atent, întrebându-te: cum am petrecut toată ziua? Pe un bolnav nu îl urmărește numai medicul, ci însuși bolnavul se cercetează pe sine să vadă dacă, luând medicamentele pe care i le-a prescris medicul, se simte mai bine. Nu numai gheronda va urmări pe fiecare, ci și tu însuți te vei urmări pe sineți. L-am întrebat de multe ori și pe gheronda Iosif cum a ajuns la această stare. Zice: Să-ți spun ceva: Am adâncit mult îndemnul: „cunoaște-te pe tine însuți”. Ce ești tu? Nimic. Nu ești nici cât un vierme. Nimic. A venit harul, te-a ridicat, ai devenit înger. A plecat harul, te-ai întors la aceleași. Da, dar nu-mi spune, cum putem să atragem harul? De tine depinde să ai o minte lină și liniștită, de tine depinde. Nu depinde de ispită, dacă te atacă, sau de comportamentul celui împreună-nevoitor cu tine, al celui ce este în obște cu tine. Tu însuți vei deveni pricina mântuirii tale, tu însuți vei deveni pricina nemântuirii tale. De tine depinde. Când tu vrei mântuirea ta, când te silești pe tine, toate vin prin rugăciune. Este lucru știut că în primele zile când venim în obște avem râvnă ca întreg Athosul. Aveți grijă ca această râvnă să nu slăbească, să nu se stingă, fiindcă atunci nu este bine. Poți să sporești, să mărești această râvnă? Vrednic de laudă ești. Ai grijă ca nu cumva această râvnă, înțeleg râvnă la ascultare, la rugăciune, la osândirea de sine, priveghere la slujbă, să nu slăbească, să nu te ia somnul acasă la tine. Să te cercetezi pe sine însuți, toate acestea sunt socotite râvnă. Dacă râvna se răcește, atunci să știi că nu umbli bine. De aceea, îndreptează-te pe tine însuți, ca să nu se răcească această râvnă, această fierbințeală. Fericit este fratele care reușește să-și mențină râvna de la început și până la sfârșitul vieții lui, fiindcă nu știi câți ani vei trăi în mănăstire. În ziua de astăzi este greu, este foarte greu. Am venit odată cu părintele Panteleimon de la chiliile pahomiene, arhisecretarul, și îmi zice că s-a dus odată la Conacul Grigoriat, dar nu mai îmi amintessc cine era reprezentant acolo. După ce au vorbit, părintele Panteleimon a zis: „Acum mă voi duce la Chinotită”.

- Să mergem împreună, gheronda.

- Nu, zice Panteleimon, nu.

- De ce?

- Cât timp merg de la Conac la Chinotită, fac Acatistul Preasfintei.

Ai văzut cum se sileau părinții?

La o mănăstire oarecare, nu vreau să o numesc, părintele tămâia, și când a ajuns la stareț, nu l-a tămâiat. Starețul, când a trecut mai departe l-a întrebat:

- Părinte de ce nu mă tămâiezi?

- Gheronda, binecuvintează, nu te-am văzut în strană. 

- Eram în strană, părinte.

- Nu, nu te-am văzut în strană.

Ceilalți care au auzit disputa asta între stareț și părintele, au zis:

- Gheronda, părintele este străvăzător, știe ce-ți spune.

Se gândește el ce se gândește și zice: „Părintele are dreptate, nu eram aici, eram la un metoc. Gândul lui. Vedeți?  Sfântul Nectarie în Eghina când a venit una ca să devină călugăriță, era începătoare, i-a zis:

- Fiica mea, avem 10-15 oițe să le paști.

- E, fie binecuvântat.

După o zi sau două, vine iar și zice:

- Gheronda, mă iau și pe mine gândurile, eu am venit aici să mă fac călugăriță, nu cioban la oi.

- Fiica mea, îi zice, când tămâiez te văd în strană. Călugărița, deși era cu oile, gândul ei era la rugăciune, în biserică era cugetul ei, de aceea și sfântul o vedea înlăuntru. Cugetul face diferența. De la cuget ne ticăloșim, de la cuget ne îmbunătățim. Călugărul nu are faptă, are cuget. Cugetul tău a zburat nu spre bine? Ești vinovat, ești vinovat. Vei spune poate: Cugetul omului nu se adună într-un loc. Bine, dar când fuge, străduiește-te să-l aduni la loc, să-l aduni iarăși. Murise gheronda al meu. Și a venit un călugăr de sus de la Kerasia, și zice: Până am ajuns aici am zis de trei ori acatistul Preasfintei[1]. Vedeți cum se nevoiesc părinții? Cum se nevoiesc!