Credeți-mă că lacrimile nu sunt nimic altceva, obișnuință sunt!

Reflecții

Credeți-mă că lacrimile nu sunt nimic altceva, obișnuință sunt!

    • Credeți-mă că lacrimile nu sunt nimic altceva, obișnuință sunt!
      Părintele Efrem Katunakiotul

      Părintele Efrem Katunakiotul

Odată cu rugăciunea vin și lacrimile. Care lacrimi depinde de tine ca puțin câte puțin să le sporești. Credeți-mă că lacrimile nu sunt nimic altceva, obișnuință sunt. Dacă te obișnuiești să plângi, vei plânge și ziua următoare, și cealaltă. Și vei ajunge în punctul să spui : De ce plâng? Nici eu nu știu. Da, dar prin lacrimi știi ce curățenie se face înlăuntru? Cum îți speli puloverul sau baticul cu săpun, așa și lacrimile la rugăciune. Înlăuntrul tău se curățește, se curățește, se curățește și ajunge apoi la alte lacrimi, mai înalte.

Părintele Efrem Katunachiotul Lacrimile

Să cultivi lacrimile. Să cultivi imaginile și gândurile care îți aduc lacrimi. Eu am cultivat imaginea trupului mort al lui gheronda Iosif. După ce l-am sărutat și l-am așezat în mormânt, mă gândeam că și eu în curând voi fi la fel. Mă gândeam că poate Dumnezeu nu mă va primi, nu mă va ierta.

Lacrimile sunt între împătimire și nepătimire. Lacrimile curățesc. Sunt lacrimi începătoare, adică lacrimi de pocăință când te gândești: dacă voi fi pedepsit? Voi fi cu Hristos sau cu diavolul? Dacă voi fi veșnic în pedeapsă? Atunci ce voi face?

După aceea vin lacrimile harului. Aceste lacrimi sunt atât de dulci, încât, atunci când mi-au venit, îmi ziceam: Dumnezeul meu, în rai nimic altceva nu vreau decât să plâng așa. Aceste lacrimi vin mai pe urmă.

Lacrimile sunt hrana sufletului. Așa cum atunci când trupul se hrănește cu mâncare bună prinde viață, așa și sufletul se hrănește cu lacrimile și prinde viață.

Când te rogi să încerci să ai lacrimi. După aceea devine ceva obișnuit și plângi la rugăciunea ta. Când ai lacrimi la rugăciune, orice fel de lacrimi, mergi înainte. Când se opresc lacrimile, dai înapoi.

Odată cu rugăciunea vin și lacrimile. Care lacrimi depinde de tine ca puțin câte puțin să le sporești. Credeți-mă că lacrimile nu sunt nimic altceva, obișnuință sunt. Dacă te obișnuiești să plângi, vei plânge și ziua următoare, și cealaltă. Și vei ajunge în punctul să spui : De ce plâng? Nici eu nu știu. Da, dar prin lacrimi știi ce curățenie se face înlăuntru? Cum îți speli puloverul sau baticul cu săpun, așa și lacrimile la rugăciune. Înlăuntrul tău se curățește, se curățește, se curățește și ajunge apoi la alte lacrimi, mai înalte.

Lacrimile! Te va durea capul, mintea te va durea, fiindcă sunt primele lacrimi, care mai sunt numite și lacrimi curățitoare și aceste lacrimi curăță pe dinlăuntru.

Când va trece nivelul lacrimilor curățitoare, vin lacrimile de bucurie. Aceste lacrimi și fața o vor înfrumuseța, o vor face frumoasă și pe celălalt, pe omul cel împreună cu tine, împreună-fratele, fratele de lângă tine îl vei vedea într-o altă frumusețe. Înțeleg duhovnicește.

După aceea sunt alte lacrimi și pe acestea le va întâlni fiecare pe măsura silirii pe care o are înlăuntru, pe măsura râvnei, pe măsura căldurii lui.