„Avem nevoie să ascultăm în tăcere tot ce simțim. Durerea este un semn că undeva în noi ceva nu este sănătos”
Avem nevoie să tăcem, avem nevoie să ascultăm tăcerea din noi. Avem nevoie să ascultăm și tot ce simțim.
O cale minunată de eliberare de stresul vrăjmaș este practicarea tăcerii. Întâi căutați liniștea exterioară: închideți radio, închideți televizorul, nu mai băgați căștile în urechi... Fugiți de TV și de internet ca surse de imagini care vă stârnesc pofte și vă sugerează nevoi care sunt, cu adevărat, false.
Avem nevoie să tăcem, avem nevoie să ascultăm tăcerea din noi. Avem nevoie să ascultăm și tot ce simțim. Ne putem vindeca dacă ne ascultăm durerea. Durerea este un semn că undeva în noi ceva nu este sănătos. Ascultarea durerii este ca și când ai chema Salvarea. Adică tu, atenția ta, este salvarea. Tu, primind informația aceea care vine din adâncul tău prin durere, vei decide, în alt for lăuntric, să activezi și să protejezi procesele firești de vindecare. Dacă nu asculți glasul durerii, înghițind calmante sau remedii care tratează doar simptomele, vindecarea va fi blocată și boala va lucra mai departe în ascunsul firii.
(Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 182-184)
Cum poate omul să biruiască o ispită diavolească?
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro