- Dacă avem niște prieteni, care ne sunt dragi, dar nu sunt credincioși, cum să le vorbim despre Dumnezeu ca să-i mișcăm cumva?

– Mai mult decât a vorbi, este să duceți o viață creștină, să vadă și ei. Asta ar putea să fie predica cea mai de efect. Încolo, e inutilă o discuție cu ei, care s-au antrenat să răspundă la întrebările propovăduitoare, bune, ale creștinilor. Ei știu ce să răspundă. Că e mai dulce tutunul, e mai dulce beția, e mai dulce curvia, e mai dulce pierderea de timp și preadesfrânarea. Mai ales acum s-au creat atâtea posibilități de distracție, de destindere, de pierderea sufletelor...

Și atunci, dacă te văd pe tine făcând așa, te întreabă: „Ce te face pe tine să ai o așa conduită?”. Și îi zici: „Dragă, îmi pun problema mântuirii! O să terminăm odată!... Căci cel mai mare, cel mai greu moment din viața ta, va fi ziua când vei muri! Atunci se va vedea cum ai trăit!... Nu vei mai avea nici un fel de scuze. Mila încetează de la Dumnezeu. Până acolo e milă, dar de acolo începe dreptatea lui Dumnezeu, după faptele noastre”.

Și dacă primește sfatul, să-i spuneți: „Domnule, există judecata lui Dumnezeu. Există porunci. Să le ascultãm! S-a născut Iisus Hristos; Dumnezeu fiind, a luat chip de rob numai ca să ne mântuiască pe noi, să ne scape de iad”. Va să zică, începi cu credința de la capăt. Dar, mai ales, să vadă faptele voastre cele bune. Căci dacă te apuci să faci chefuri, degeaba vorbești tu și propovăduiești.

Uite așa se crează un moment pentru folosul tău. Să ai o poziție folositoare. Dacă nu te ascultă, „Dixit et salvavem animam meam”, zice latinul. „Eu am zis și mi-am mântuit sufletul meu”. La Judecată, când te va întâlni, să nu-ți zică că nu i-ai spus. Pentru că toți cei cărora le spuneți ceva în numele adevărului de credință, frații mei, toți aceștia vă vor vedea pe voi odată și le va suna în cap: „Uite, că mi s-a spus lucrul ăsta de către cutare și n-am ținut cont!”

Ei, problema e mare, problema e peste tot, problema e întinsă cu lipsa de credință! De asta luptăm din răsputeri. Dar mai ales asta, frații mei, să nu faceți sminteli!

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 123-125)