Prin răbdare omul care este încercat de necazuri dobândește putere mare.

Copacii aflați în locuri neînsorite și ferite de vânturi poate că par falnici, sunt însă neputincioși și sensibili, nefiind în stare să reziste înfuriatelor furtuni. Dimpotrivă, copacii care sunt plantați în vârfuri de munte, cu toate că trăiesc în mijlocul vremurilor rele, a vijeliilor și zăpezilor, devin mai tari ca fierul.

Așa și cu trupurile care încearcă diferite plăceri, care se desfată cu toate felurile de mâncare, care se îmbracă în haine fine, care sunt îngrijite încontinuu și sunt îmbăiate și parfumate, ele devin fragede, nepotrivite pentru nevoințe duhovnicești înalte.

La fel se întâmplă și cu sufletele care trăiesc în comoditate, care nu încearcă necazuri și suferințe, care se mulțumesc cu desfătări pământești, care urmează calea fericirii lumești. Sufletele acestea devin bolnăvicioase, fragile, moi ca ceara. Dimpotrivă, sufletele care suferă și se chinuie pentru Dumnezeu și pentru Împărăția Lui veșnică devin tari ca oțelul. Prin pătimirea continuă dobândesc rezistență și vitejie, răbdare și nădejde.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 29)