Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Ierusalime românesc,
Mi-e dor de apa ta cea vie,
De pragul tău dumnezeiesc!

De aerul ce te-nconjoară,
De clopotele tale sfinte,
De Maica Domnului Fecioară
Proteguindu-te, cuminte!

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Cristelniţă cu duh şi har
Ce-ai botezat în bucurie
Sufletul meu, zidindu-l iar...

Eu am fost oaia rătăcită
Înstrăinată de Păstor,
De patimi multe bântuită,
Am fost… un fiu rătăcitor!

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
Că-n raiul tău cel pământesc
Am auzit cum mă îmbie
Iisus, în suflet Să-L primesc…

Ruşine-mi este şi mi-e jale
C-atât de greu L-am auzit,
Că, rătăcind pe-a vieţii cale,
Ades şi eu L-am răstignit...

Mi-e dor de tine, Sihăstrie,
La sânul tâu am înviat,
Pe pragu-ţi mi-a fost dat şi mie,
Ca să mă lepăd de păcat!

Acolo, într-o zi de vară
Am înţeles că nu-s nimic
De nu voi şti, mereu şi iară
Atunci când cad… să mă ridic!

Mă iscălesc: un  fir de praf...

(Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor al Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008)