Viața Sfintei Cuvioase Apolinaria

Pururea pomenita Apolinaria a trăit pe vremea împăratului Leon cel Mare (457-474), fiică a lui Artemie, care era rânduit de împărat să fie ocârmuitor Romei. Apolinaria covârşea cu frumuseţea şi cu înţelepciunea pe multe femei ale acelei vremi. Şi în tânăra vârstă a ei a dorit fecioria şi se ruga lui Dumnezeu, ziua şi noaptea, ca să-şi câştige dorinţa ei, adică să rămână fecioară până la moarte.

Pururea pomenita Apolinaria a trăit pe vremea împăratului Leon cel Mare (457-474), fiică a lui Artemie, care era rânduit de împărat să fie ocârmuitor Romei. Apolinaria covârşea cu frumuseţea şi cu înţelepciunea pe multe femei ale acelei vremi. Şi în tânăra vârstă a ei a dorit fecioria şi se ruga lui Dumnezeu, ziua şi noaptea, ca să-şi câştige dorinţa ei, adică să rămână fecioară până la moarte. Pentru aceasta s-a rugat de părinţii săi, să-i dea voie să se ducă la Ierusalim. Şi, câştigându-şi voia şi luând, fericita, slugi şi slujnice, asemenea şi aur şi argint şi haine scumpe, s-a dus la sfânta cetate şi acolo le-a împărţit toate pe la săraci . Iar, după ce s-a închinat Sfintelor Locuri, a slobozit pe robi şi pe roabe, oprind cu sine numai un bătrân şi un famen. Pe aceştia luându-i, a pornit să meargă la Alexandria. Şi, ajungând la un loc şes, a hotărât să stea acolo, ca să se odihnească puţin de osteneală căii. Şi, după ce oamenii săi au adormit, atunci de trei ori Fericita, părăsind totul, a fugit, pe ascuns şi a intrat în lunca ce se afla acolo, unde a rămas mulţi ani, atâta încât pielea trupului ei s-a făcut vârtoasă, din cauza muşcăturilor ţânţarilor. Apoi, s-a dus la un schit, unde erau mulţi sfinţi părinţi, spunând că este famen şi că se numeşte Dorotei. Iar cuviosul Macarie, ce se afla acolo, a primit-o pe ea şi i-a dat chilie, întru care închizându-se, de trei ori Fericita se ruga lui Dumnezeu, ziua şi noaptea. Însă tatăl sau Artemie avea şi altă fiică, mult pătimind de duh necurat şi, pentru aceasta, a trimis-o la părinţii schitului, ca să o vindece; iar despre fiica lui, Apolinaria, a obosit căutând-o şi mai mult nu mai întreba de ea. Deci, părinţii au trimis pe cea îndrăcită la sora ei, care se arăta că se numeşte Dorotei. Şi în puţine zile, tânăra bolnavă s-a slobozit de drac şi a fost trimisă de părinţi la tatăl ei, sănătoasă. Însă, după câtăva vreme, a început tânără a părea că ar fi însărcinată, iar tatăl ei, socotind că a rămas grea de la Dorotei, a trimis îndată călăreţi grabnici şi l-au adus pe el înaintea sa.  Atunci Sfânta arătându-se prin oarecare semne, că este fiica lui Artemie, i-a făcut pe toţi să se minuneze şi să se înfricoşeze şi, mai ales, pentru minunea ce se făcuse chiar cu sora ei. După aceasta, rămânând puţine zile cu părinţii săi, s-a întors la chilia sa, fără să afle cineva de ceea ce se făcuse. Iar, după sfârşitul ei, s-a cunoscut, de monahi, că este femeie, de care lucru toţi s-au înspăimântat şi s-au îndemnat să mulţumească lui Dumnezeu. 

Citește alte articole despre: cuvioasă, sfânta, sfanta cuvioasa apolinaria, apolinaria

Ultimele din categorie