Viața Sfintei Cuvioase Apolinaria
Sfânta Apolinaria covârșea cu frumusețea și cu înțelepciunea pe multe femei ale acelei vremi. Și în tânăra vârstă a ei a dorit fecioria și se ruga lui Dumnezeu, ziua și noaptea, ca să-și câștige dorința ei, adică să rămână fecioară până la moarte.
Sfânta Apolinaria a fost fiica, vestită prin frumusețe și prin înțelepciune, a lui Artemie, cârmuitorul Romei, pe vremea împăratului Leon cel Mare. Dorind din fragedă vârstă să-și păstreze fecioria, ea se ruga lui Dumnezeu ziua și noaptea să i se împlinească această dorință, adică să rămână fecioară până la moarte.
Pentru aceasta se ruga de părinți să o lase să se ducă la Ierusalim. Și câștigând învoirea lor, a luat, fericita, robi și roabe, aur și argint și haine scumpe și s-a dus la sfânta Cetate. Acolo a împărțit tot ce avea la săraci. Iar după ce s-a închinat la Locurile Sfinte a slobozit pe robi și pe roabe, oprind numai un bătrân, cu care a pornit pe drumul spre Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc de șes să se odihnească. Și adormind bătrânul ei, atunci, de trei ori fericita, nesocotind cele pământești, a fugit pe ascuns și a intrat într-o luncă neprielnică, unde a rămas mulți ani, rugându-se lui Dumnezeu și îndurând mușcăturile țânțarilor, care-i făcuseră trupul numai răni.
De aici s-a dus la un schit de Sfinți părinți, dându-se drept bărbat și spunând că-l cheamă Dorotei. Cuviosul Macarie, care se afla acolo a primit-o și i-a dat o chilie, în care fericita s-a închis, rugându-se lui Dumnezeu ziua și noaptea.
Artemie, tatăl fericitei, căutând-o mult și negăsind-o a început să se îngrijească de altă fată a sa, care era chinuită de un duh necurat. Pe aceasta a trimis-o la schitul părinților acelora pentru vindecare.
Părinții au încredințat-o părintelui Dorotei, adică surorii sale Apolinaria. Și după câteva zile a ieșit diavolul din tânăra care s-a întors acasă vindecată. Însă după puține zile, multora li s-a părut că tânăra a rămas îngreunată. Iar tatăl ei, socotind că a rămas îngreunată de la Dorotei, a trimis îndată călăreți care au adus înainte sa pe părintele Dorotei. Atunci sfânta, dovedind că este fiica lui Artemie, toți s-au minunat și s-au înfricoșat, mai ales din pricina vindecării minunate a surorii sale bolnave. După aceasta, rămânând câteva zile cu părinții săi, s-a întors iarăși la chilia ei, fără să afle cineva dintre părinți de cele întâmplate. Iar după ce a răposat, atunci s-a cunoscut că este femeie, pentru care toți s-au spăimântat și s-au îndemnat să mulțumească lui Dumnezeu.
