Biserica este numită sfântă. E limpede pentru voi de ce ea este numită sfântă. Mai întâi pentru că bazele ei au fost puse de Sfântul Sfinţilor. Apoi, pentru că Domnul a transformat-o, a răscumpărat-o, a purificat-o şi a întărit-o cu propriul Său sânge sfânt şi prea pur. În al treilea rând, deoarece chiar de la început Sfântul Duh al lui Dumnezeu a îndrumat-o, a inspirat-o, a adus-o la viaţă. În al patrulea rând, pentru că toţi membrii săi sunt numiţi sfinţiţi, despărţiţi de orice nesfinţenie din această lume în care ei cresc şi prin care călătoresc, în al cincilea rând, deoarece sfintele ceruri le sunt rezervate ca locuinţă, în al şaselea rând, pentru că în ea sunt mijloacele date de Dumnezeu prin care oamenii se sfinţesc şi se pregătesc pentru viaţa cerească. Din această cauză Biserica este numită sfântă. 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Credinţa poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleză: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 42)