Cerul este îngerii, întreg tărâmul îngeresc, şi constituie Biserica nevăzută, cerească şi duhovnicească. Biserica pământească nu poate fi concepută fără de cea cerească, iar cea cerească fără de cea pământească. Biserica cerească este modelul primar al celei pământeşti: îngerii sunt fraţii noştri.

Ei nu ne sunt vrăjmaşi, ci sunt de partea noastră; împreună cu ei cântăm noi cântarea nesfârşită a laudei – sfânt, sfânt, sfânt – şi împreună cu ei sărbătorim noi dumnezeiasca Liturghie. Pentru că hrana îngerilor este pâinea cea cerească: contemplarea lui Dumnezeu.

De îndată ce omul, făptură nou-creată, a intrat de bunăvoie în corul îngerilor ca să cânte aceeaşi cântare, s-a întrupat şi Biserica duhovnicească. Biserica a primit să fie parte văzută şi parte nevăzută: duh şi materie. Grădina raiului este casa dintâi a Bisericii.

(Tito Colliander, Credinţa şi trăirea ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, Bucureşti, 2002, p. 7)