Biserica „Sfântul Dumitru” – tezaurul de la poalele Munților Bodoc

Așezat la poalele munților Bodocului, satul Bixad a luat ființă pe la anul 1700, având și o bisericuță de lemn ortodoxă (atestată în 1720), cu o obște mică de români. În 1834, românii, beneficiind și de ajutorul negustorului Gheorghe Antoniu din Brasov, încep construirea unei biserici de piatră, acoperită cu țigle, hramul fiind „Sfântul Gheorghe”, în cinstea primului ei ctitor important. Sfințirea a fost oficiată în anul 1845 de Mitropolitul Neofit al Ungrovlahiei.

După Primul Război Mondial, Arhiepiscopia Sibiului ridică filia Bixad la rangul de parohie. În 1922, preotul Dumitru Trifan a făcut raport la Ministerul Cultelor, cerând fonduri pentru reparații; din rapoartele anului 1935 rezultă, însă, că nu s-a făcut nici o reparație mai consistentă, deși biserica avea deja 100 de ani. În anul 1937, întrucât biserica necesita reparații radicale, inginerul Dumitru Bogdan, care exploata cariera de piatră de la Bixad, a construit pe cheltuiala sa o biserică nouă. Sfințirea s-a făcut în 2 iunie 1940 de către Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, de episcopul Gherontie de la Constanța și de mulți preoți. Noul hram al bisericii era „Sfântul Dumitru”, în amintirea ctitorului și a preotului paroh.

După ridicarea bisericii în anii 1937-1938, de către familia Bogdan, aceasta va fi pictată în stil bizantin între anii 1939-1940 de către binele cunoscut pictor Costin Petrescu prin tehnica „frescă” .

În procesul pictării bisericii, acesta va fi ajutat de către Zian Boca (părintele Arsenie Boca de mai târziu). În autobiografia sa, Părintele Arsenie amintește: „Am terminat „belleartele” cu bine, în 1938. Am făcut anul de practică la o biserică din Bixadul Oltului, județul Ciuc, zugrăvită în frescă, împreună cu profesorul meu, Costin Petrescu”. Cronologic, cea dintâi pictură importantă a Părintelui este tocmai cea de la Bixad, de la sfârsitul studenției la „bellearte”.

Fecioara Maria sezând pe un tron, ține în brațe pe Fiul său Iisus Hristos. Ambii au ochii albaștri, ca în toate reprezentările picturale de mai târziu ale Părintelui. Fresca este foarte bine conservată, deși au trecut aproape 80 de ani de la pictarea ei. Legătura Părintelui Arsenie cu parohia din Bixad nu se va încheia odată cu pictarea frescei din Biserica „Sfântul Dumitru”. În 1949, Părintele va reveni și va sta la Bixad mai multe zile, respectiv în zilele de 8-12 noiembrie 1949.

Îa momentul de față, biserica necesită reparații la exteriorul acesteia, mai ales la nivelul acoperișului, existând pericolul infiltrării apei și a degradării picturii. La începutul anului 2019, au început lucrările de schimbare a tablei de pe acoperiș, o parte din fondurile necesare fiind acordate de către Secretariatul de Stat pentru Culte, restul fiind suportate de către parohie. Dacă în anul 1937, Părintele Dumitru Trifan consemna în actul de punere a crucii pe turla bisericii, că „parohia numără 1018 suflete, mai având însă și acum vreo 300 suflete înstrăinate”, în zilele noastre, în satul Bixad mai sunt 39 de credincioși ortodocși. Acest lucru îngreunează timpii de execuție a lucrărilor necesare pentru conservarea acestui „tezaur”, însă nădăjduim în mila lui Dumnezeu și în dragostea credincioșilor ce iubesc „casa” Sa și doresc să facă bine. (Pr. paroh Mihai Mogoșescu)

Ultimele din categorie