Sfântul Gheorghe Pelerinul a trecut la Domnul la 15 august 1916, şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului Piatra Neamţ.

În vara anului 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul Sfântului Gheorghe Pelerinul, fiind stareţ la Mănăstirea Râşca – Suceava, a voit să aducă osemintele sfântului la Râşca.

Deci, aşezând osemintele într-un sicriaș, părintele Damaschin a pornit cu o căruţă spre Târgu Neamţ. La intersecţia cu drumul spre Văratec, caii s-au oprit şi n-au voit nicidecum să meargă mai departe, spre mirarea părintelui Damaschin. Apoi, fără veste, caii au pornit în galop spre Văratec şi nu s-au oprit decât în faţa mănăstirii.

Înţelegând stareţul că aceasta este voia fericitului Gheorghe Lazăr, i-a făcut prohodul în biserică, împreună cu tot soborul maicilor, iar osemintele le-a aşezat în gropniţă, sub altar, unde se află până astăzi.

Prin trăirea sa cu totul aleasă, Sfântul Gheorghe Pelerinul formează un exemplu unic în viaţa duhovnicească a Bisericii noastre din ultima sută de ani. Gheorghe Lazăr s-a născut în comuna Şugag, judeţul Alba, în anul 1846. S-a căsătorit la vârsta de 24 ani şi a fost binecuvântat de Dumnezeu cu cinci copii. A dus o viaţă creştinească aleasă, în muncă cinstită, în rugăciune, post şi milostenie.

În anul 1884 s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi, după ce s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos, s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei. S-a stabilit definitiv în oraşul Piatra Neamţ şi s-a nevoit ca un adevărat ascet în clopotniţa bisericii domneşti din mijlocul oraşului, timp de 26 de ani, până la obştescul său sfârşit (15 august 1916).

(Foto) Osuarul de la Văratec, locul unde se află moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul