După tradiţie, mănăstirea a fost întemeiată de împăratul Teodosie cel Mic şi sora lui, Pulheria, în anul 424, printr-un mic schit. La sfârşitul secolului biserica a fost rezidită de Cuviosul Pavel Athonitul, fiul împăratului bizantin Mihail Rangave, cel care a fondat şi Mănăstirea Sfântul Pavel. Arsă de mai multe ori de arabi, în anul 1282 a fost rezidită de împăratul Andronic al II-lea Paleologul.

Intrăm în incintă şi ne închinăm în frumoasa biserică zidită de Cezar Daponte în anul 1761. Tocmai toacă de Vecernie. Egumenul mănăstirii, arhimandritul Iosif, ne întimpină cu dragoste şi ne invită să sărutăm Sfânta Cruce ce păstrează o mare parte din Crucea lui Hristos, în care se observă şi semnul unui piron, care a fost bătut în mâna Domnului. Apoi ne prezintă pe rând multe cutii cu sfinte moaşte spre închinare, după tradiţia părinţilor athoniţi. Cele mai importante dintre ele sunt: Părticele din moaştele celor 40 de Sfinţi Mucenici, capul Sfântu-lui Nicolae cel Nou, mâna Sfintei Hristina, capul Sfântului Eustatie şi o altă cruce în argint cu rubine, donată de domnul Moldovei, Constantin Duca.

Mănăstirea Xiropotamu are viaţă de obşte şi numără 35 de monahi, majoritatea tineri, care trăiesc în multă dragoste şi râvnă pentru Hristos şi pentru Biserică. Toţi sunt prezenţi la slujbele bisericeşti şi cântă frumos. Unii dintre ei au studii superioare şi fac multă misiune cu credincioşii care vin aici spre închinare. Părinţii se spovedesc şi se împărtăşesc săptămânal, după tradiţia Sfântului Munte. Admirăm smerenia şi ascultarea tinerilor monahi din această mănăstire, evlavia şi râvna pentru cele sfinte şi marea unitate duhovnicească. Astfel, Mănăstirea Xiropotamu se numără şi ea în rândul celorlalte mănăstiri athonite cu tineret ca: Filoteu, Grigoriu, Simon Petra, Stavronichita, Xenofont şi Constamonitu, care au creat în ultimul deceniu un mare curent de înnoire duhovnicească în Muntele Athos.

După ce Părintele Cleopa dă câteva sfaturi duhovniceşti tinerilor monahi care ne înconjoară, ieşim în faţa porţii.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 456-458)