O istorioară, păstrată până astăzi în memoria romașcanilor, ne vorbește despre o întâmplare care l-a determinat pe episcopul Meletie al Romanului să zidească această biserică aici, pe malul stâng al Siretului, aproape de Cetatea Nouă a Romanului, cetate zidită de Ștefan cel Mare (1466).

De la legendă la adevărul istoric

Se spune că Episcopul Meletie călătorea cu trăsura de la episcopie către zona împădurită a Vulpășeștilor, acolo unde cu un secol în urmă, un alt episcop de Roman - Ioanichie - ctitorise o biserică în cinstea Sfântului Spiridon și unde episcopia avea mai multe proprietăți, chiar o prisacă. Ajungând el în această zonă limitrofă târgului numită Sterpu, a fost întâmpinat de locuitorii zonei care i-au dat binețe, l-au salutat respectuos pe înaltul oaspete și au schimbat câteva cuvinte cu dânsul. Întrebați de acesta: „Voi unde mergeți la slujbă? Unde vă rugați lui Dumnezeu?”, ei au răspuns că nu au biserică și merg tocmai la episcopie pentru a participa la sfintele slujbe în duminici și sărbători. Văzând râvna lor pentru cele sfinte, buna cuviință și evlavia acestora, episcopul le-a făgăduit că-i va ajuta să-și ridice propria lor biserică și s-a ținut de cuvânt.

Ctitorul a suportat toate cheltuielile construcției, iar locuitorii zonei au participat cu munca fizică, cu mâna de lucru și astfel a fost zidită frumoasa biserică închinată Sfântului Ilie, la anul mântuirii 1840.

Episcopul - ctitor al Bisericii „Sfântul Ilie” din Roman

După moartea Episcopului Gherasim Clipa, în scaunul vlădicesc de la Roman a fost ales la 1 iunie 1826, Episcopul Meletie Lefter, care păstorise Episcopia Hușilor mai bine de 23 de ani și unde se remarcase ca un bun păstor, un iconom și administrator iscusit. Ca și predecesorii săi de la Roman (episcopii Antonie și Gherasim), Meletie era bucovinean. Născut la Suceava în anul 1777, poreclit de suceveni „Brandaburul”, acesta a fost călugărit în anul 1795 de către Mitropolitul Iacob Stamate al Moldovei, care l-a luat pentru o vreme diacon la Catedrala Mitropolitană din Iași. Remarcându-se prin calitățile sale, tânărul monah Meletie, la vârsta de 25-26 de ani, a fost ales episcop al Hușilor, unde prin vrednicia sa gospodărească a reușit să achite datoriile mari ale episcopiei. Activitatea sa pastorală la Episcopia Romanului a fost îndelungată, vreme de 18 ani (1826-1844), timp în care s-a remarcat cu precădere pe tărâm administrativ gospodăresc, prin danii și ctitorii, înzestrând Episcopia cu un clopot mare (1831), sfinte vase din argint, cărți, obiecte de cult care se păstrează în muzeul eparhial; a donat câteva cărți de cult și la biserica din satul Bărcu din comuna Români ș.a.

Dispoziția sa pentru a dărui și a ctitori o vedem în donația semnificativă făcută în martie 1833, atunci când Mitropolitul Veniamin Costachi a făcut un apel în întreaga Moldovă, pentru ca toți fiii săi duhovnicești să sprijine material ridicarea noii Catedrale Mitropolitane din Iași. Episcopul Meletie a răspuns prompt, donând o sumă importantă (20.000 lei), fapta sa fiind pilduitoare.

În anul 1844, Episcopul Meletie a fost ales mitropolit al Moldovei, păstorind doar patru ani, căci la vârsta de 71 de ani, după o lungă și rodnică slujire arhierească de 45 de ani, „s-a mutat la cereștile locașuri”, fiind înmormântat pe latura de nord a Bisericii „Sfântul Gheorghe”, vechea catedrală mitropolitană din Iași.

Cea mai reprezentativă dintre ctitoriile sale rămâne Biserica „Sfântul Ilie” din Roman, care împlinește acum 180 de ani de la zidirea ei.

O ctitorie episcopală la Roman

În imediata vecinătate a Romanului este menționată în documentele din secolul al XIX-lea localitatea Sterpu (Stărpu). Pisania sfântului locaș consemnează numele ctitorilor și slujitorilor bisericii, precum și evenimentele importante din viața comunității creștine de aici. Potrivit acesteia, Episcopul Meletie Lefter, împreună cu nepotul său, arhim. Ghermano, au ridicat aici la anul 1840, biserica de zid cu hramul „Sfântul Ilie”, „locuitorii satului Stărpu contribuind cu mâna de lucru”. După cucerirea Independenței de Stat, în anul 1879 s-au făcut mai multe împroprietăriri în zona Romanului și s-au înființat atunci două noi localități: Carol I (astăzi cartierul romașcan Nicolae Bălcescu) și Elisabeta Doamna (astăzi localitatea Horia).

Într-un Anuar Eparhial tipărit în anul 1936 este prezentată Parohia Carol I cu cele două comunități: Carol I și Stărpu, având 450 de familii cu un număr de 2300 de suflete. „Biserica parohială «Sfântul Ilie» construită din cărămidă, ctitorie episcopală a vrednicului de pomenire Meletie Lefter, împreună cu arhimandritul de scaun, nepotul său Ghermano, fiind ridicată cu sprijinul sătenilor care au prestat prin zile muncă. Biserica a fost renovată de către credincioși prin stăruința preotului paroh Vasile Ionescu, în anul 1905”. 

După înființarea localității Carol I s-a rezervat un hectar de teren central pentru a se ridica o casă parohială, iar în anul 1922 au început lucrările noii biserici cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, care va fi ridicată cu sprijinul enoriașilor și a industriașului romașcan Petru Valter, aceasta fiind terminată abia în anul 1949.

Tradiție și continuitate

În perioada 1990-2005, prin osârdia actualului preot paroh Ioan Movileanu, s-au făcut ample lucrări de consolidare și restaurare a monumentului, atât la interior cât și la exterior, ce au fost încununate cu o slujbă solemnă de resfințire, oficiată la 3 septembrie 1995, de către PS Eftimie Luca, Episcopul Romanului. Printre preoții slujitori ai Bisericii „Sfântul Ilie” din Roman, de-a lungul celor 180 de ani de slujire amintim: Pr. Vasile Ionescu, Pr. Virgil Pâslaru, Pr. Nicolae Rusu, Pr. Gheorghe Târnoveanu, Pr. Constantin Didilescu, Pr. Mihai Ștefan, Pr. Ioan Movileanu.

Anul acesta, la acest popas aniversar, părintele paroh Ioan Movileanu, care de peste trei decenii păstorește această comunitate, slujind la altarul sfințit de Episcopul Meletie, cu prilejul hramului bisericii va face o pioasă aducere aminte a vrednicului de pomenire ctitor al bisericii și se va oficia o slujbă de pomenire a ctitorilor și binefăcătorilor bisericii.