Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost un om al rugăciunii întreaga sa viaţă. Din copilărie purta Psaltirea cu sine şi, păscând vitele părinţilor săi pe munte, citea mereu psalmii lui David, până i-a deprins pe de rost.

Psaltirea l-a însoţit pe Sfântul Gheorghe şi în peregrinarea la Sfântul Mormânt, în pustia Iordanului şi în Sfântul Munte Athos.

Ştiind psalmii pe din afară încă din tinereţe, Sfântul Gheorghe Pelerinul îi rostea în fiecare zi. Însă atunci când trăia în turnul bisericii domneşti din Piatra Neamţ, el străbătea străzile orașului rostind psalmii în ison, cu glas tare şi rar, zicând:

– Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei întâi!

După ce termina, adăuga:

– Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei a doua!

Aşa continua până termina Psaltirea. Apoi împărţea milostenie şi se urca din nou în turn.

Când Sfântul Gheorghe trecea prin sate sau pe stradă, unii îi sărutau Psaltirea pe care o purta permanent sub braţ, iar alţii îi dădeau milostenie, ca să se roage pentru ei.

În ziua de 15 august 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe când clopotarul bisericii Sfântul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ se urca în turn să sune clopotele de mobilizare generală a trupelor româneşti în Primul Război Mondial, Moşul Gheorghe Lazăr îşi dădea duhul în mâinile lui Hristos Dumnezeu, cu Psaltirea lângă el. Așa prorocise cu câtva timp înainte: „Adesea îl întrebau călugării apropiați și ucenicii:

– Când ai să mori, Moș Gheorghe?

– Ei, drăguță, eu am să mor când s-or tulbura popoarele [...] și la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară”. 

Petrecut de mii de credincioşi, Sfântul Gheorghe a fost îngropat în cimitirul oraşului Piatra Neamț, îmbrăcat în cojocul său, cu Psaltirea şi toiagul alături.

Astăzi, Psaltirea Sfântului Gheorghe Pelerinul se află în tezaurul Mănăstirii Văratec. Cel mai probabil, a fost adusă de protosinghelul Damaschin Trofin în vara anului anul 1934, deodată cu osemintele Sfântului Gheorghe.

(Foto) Psaltirea Sfântului Gheorghe Pelerinul