Încredințat Domnului din brațele maicii sale, Sfântul Mihail a primit din tinerețe viața monahicească, împreună cu Sfântul Teofilact al Nicomidiei, la o mănăstire lângă gura Mării Euxinului. Fiind arșiță mare, pe vremea secerișului, cei doi s-au rugat și dintr-un vas de aramă a izvorât multă apă.

După această minune, Sfântul Teofilact a fost numit Mitropolit al Nicomidiei, iar Sfântul Mihail episcop al Sinadului. Și ajungând împărat Leon Armeanul, s-a pornit din nou erezia iconoclastă, dar Sfântul Mihail a închis gura ereticilor, iar pentru acest lucru a fost gonit din loc în loc, îndurând multe chinuri. În cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, luând îndoită cunună, ca arhiereu și mucenic.