Boala asta, de a te crede învățat când nu ești, este vrednică de lacrimi și de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că știu bine că pretenția aceasta îți pierde și bruma de învățătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deșartă este pentru om mare piedică în calea virtuții.

Numai unul ca Petru sau ca Pavel poate vindeca și opri boala aceasta! Numai unul ca acești mari ucenici ai lui Hristos, care au luat și harul vindecărilor o dată cu puterea de a conduce pe credincioși cu cuvântul și cu fapta, care s-au făcut tuturor toate, ca pe toți să-i dobândească (I Corinteni 9, 22). În ce ne privește pe noi ceilalți, mare lucru dacă ne lăsăm bine conduși și păstoriți de cei cărora li s-a încredințat vindecarea unor astfel de boli și ocârmuirea credincioșilor.

(Sfântul Grigore din Nazianz, Despre Preoție, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Sophia, 2004, p. 250)