Bolnavii de tuberculoză trebuie monitorizaţi în permanenţă
Persoanele care tuşesc şi care nu se vindecă prin tratamentul indicat de medicul de familie într-un interval de timp relativ scurt trebuie să se adreseze unui pneumoftiziolog, în vederea unui consult de specialitate. Cei care descoperă astfel că suferă de tuberculoză au obligaţia de a respecta cu stricteţe tratamentul prescris, pentru a nu-i îmbolnăvi şi pe cei din jur.
Vremea rece şi umezeala în exces determină instalarea tusei, a expectoraţiei şi a senzaţiei de oboseală permanentă în cazul a numeroase persoane. În special copiii şi bătrânii acuză alterarea stării generale, însoţită de febră, lipsa poftei de mâncare şi o stare de somnolenţă. Dacă în 2-3 zile de odihnă, cu repaos în casă, cu ceaiuri, frecţii, cataplasme cu oţet aplicate la gât şi în zona pieptului, semnele de boală nu dispar, trebuie apelat la medicul de familie sau la medicul specialist.
Cu toate efectele nefavorabile cauzate de vreme, cei care sunt afectaţi de o tuse persistentă nu pot da vina numai pe condiţiile meteorologice, ci mai ales pe năravul de a fuma mult şi de a purta haine subţiri, inadecvate sezonului, care scad, în timp, rezistenţa fizică.
O tuse care durează mai multe luni nu pune în pericol doar bolnavul, ci şi pe cei din jurul său, prin răspândirea microbilor. Dintre toţi aceştia, microbul tuberculozei este cel mai puternic. Astfel, o persoană care tuşeşte şi care s-a tratat necorespunzător şi neglijent poate îmbolnăvi clase întregi de copii, părinţii, precum şi toate persoanele cu care intră în contact, care au o rezistenţă mai scăzută la boală.
Tratamentul tuberculozei durează între 6-12 şi 18 luni, perioadă în care bolnavul trebuie să înghită zeci de tablete pe zi, să fie izolat de familie în sanatorii de specialitate şi spitale de pneumoftiziologie, pentru supraveghere. Cu toate aceste eforturi, rezultatele nu sunt de fiecare dată dintre cele mai fericite şi există cazuri când microbul nu poate fi răpus de nici un medicament cunoscut, fiind rezistent. Există, totodată, şi cazuri în care organismul nu mai poate suporta nici boala, nici medicamentele.
Din aceste motive, este mult mai bine să se evite pe cât posibil aglomeraţiile, să fie ocoliţi cei care tuşesc şi care nu ştiu să pună batista la gură sau care scuipă pe unde apucă.
Este indicat, de asemenea, să ajutăm în mod voluntar reţelele de luptă antituberculoasă şi pe aceşti bolnavi, să ne interesăm de corectitudinea cu care aceştia urmează tratamentul adecvat şi de modul în care respectă condiţiile şi măsurile de igienă individuală. Indiferent dacă bolnavul în cauză este ruda, prietenul sau vecinul nostru, acesta trebuie să urmeze cu seriozitate şi în mod corect tratamentul, deoarece îi poate îmbolnăvi şi pe cei din jur.
Sughițul – interviu cu dr. Nicoleta Dimitriu
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro