Și anul acesta, Dumnezeiasca Liturghie dedicată praznicului împărătesc s-a săvârșit în două locații diferite din cadrul Ansamblului Mitropolitan. Credincioșii au avut posibilitatea să participe fie la slujba din Paraclisul „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv”, din Sala „Ecclesia” a Muzeului Mitropolitan, de la ora 6:30, unde Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, fie la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană, începând cu ora 8:30, oficiată de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Nichifor a adus în atenția credincioșilor prezenți câteva aspecte legate de marea sărbătoare prăznuită astăzi:

Este importantă această zi de praznic în viața noastră și o cinstim adunându-ne împreună în biserică, iar adunarea noastră este o mărturie a credinței noastre, căci aceasta vestește bucuria înfierii noastre în Domnul, bucuria întoarcerii de la moarte la viață, bucuria renașterii noastre. Și, pentru ca aceasta să fie cu putință, focul dumnezeirii a intrat în râul Iordanului.

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că, pentru ca olarul să restaureze un vas, are nevoie de două elemente: de foc și de apă, dar și de lutul pe care îl restaurează. Asemenea și Domnul: în apa Iordanului, intrând focul dumnezeirii, restaurează neamul omenesc și ne cheamă pe noi înșine să credem această minune, care se descoperă celor aleși în profunzimea ei.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a temut și s-a bucurat de această zi, și-a împlinit toată dreptatea, ca prin aceasta noi înșine să ne arătăm moștenitori, să ne arătăm următori. Și, cinstind ziua aceasta împreună cu Domnul, să ne îmbrăcăm în lumina cea necreată.

La încheierea Sfintei Liturghii, soborul slujitor a ieșit pe esplanada catedralei, unde a avut loc tradiționala slujbă de sfințire a Aghiasmei Mari. Pentru acest moment, la catedrală au fost pregătite 20 de vase cu apă, fiecare având o capacitate de 500 de litri. Credincioșii au fost binecuvântați de Preasfințitul Părinte Nichifor prin stropirea cu apă sfințită, iar voluntarii Sfintei Parascheva au distribuit Aghiasmă Mare celor prezenți.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța lucrării harului dumnezeiesc în viața credincioșilor:

În drumul întoarcerii noastre spre viața cea adevărată, în drumul întoarcerii noastre de la moarte la viață, drumul pe care Adam și Eva l-au pus în cursul neamului omenesc, în acest drum, aghiazma mare este și ea un ajutor, un ajutor pe care dumneavoastră și toți ortodocșii îl cinstiți și îl prețuiți. De aceea suntem împreună, uniți în acest gând bun, în acest gând al mărturisirii credinței noastre, că avem nevoie de toată lucrarea pe care Dumnezeu o pune în Biserică: de sfintele Sale Taine, de aghiazma cea mare, de semnul cel cinstit și de viață făcător al Sfintei Cruci. Avem nevoie de ele, pentru că, prin toate acestea, Dumnezeu lucrează în inima noastră, așa cum Însuși, pe pământ, a făcut minuni și i-a vindecat pe cei bolnavi: pe unii doar cu cuvântul, pe alții ungându-i la ochi cu tină și cu apă, pe alții chemându-i și punându-i pe alții să le aducă sprijin spre vindecare, pe alții trimițându-i să se scalde în apa Siloamului, în multe chipuri, arătând că, în multe chipuri, Dumnezeu lucrează în lume. Lucrează prin sfinții Săi, lucrează prin Maica Domnului, lucrează, în primul rând, prin credința noastră.

Aghiasma Mare – simbol al curățirii și sfințirii

Apa sfințită, cunoscută sub numele de Aghiasma Mare, se gustă în fiecare dimineață, timp de opt zile, până pe 14 ianuarie, când are loc odovania praznicului. Aceasta este considerată purtătoare de har, având puterea de a sfinți, de a vindeca și de a alunga duhurile necurate. În cadrul slujbei de Bobotează, credincioșii se roagă ca apa binecuvântată să fie „spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.

Boboteaza – între tradiție și semnificație teologică

Sărbătoarea Bobotezei, cunoscută și sub numele de Epifanie sau Teofanie, marchează momentul botezului Mântuitorului Iisus Hristos în apele Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul. Este unul dintre cele mai vechi praznice creștine, menționat încă din secolul al III-lea, când era celebrat împreună cu Nașterea Domnului. În timpul acestui eveniment, Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată: Tatăl a mărturisit din cer, Fiul a fost botezat în Iordan, iar Duhul Sfânt a coborât în chip de porumbel.

În vechime, Boboteaza era numită sărbătoarea luminilor, deoarece atunci catehumenii erau botezați și deveneau „cei nou-luminați”. Această tradiție reamintește fiecărui creștin de propriul botez, momentul în care a fost încheiat legământul personal cu Dumnezeu.