Dacă flămânzeşte aproapele tău, dă-i hrana ta. Dacă nu există om flămând, dă hrana ta animalelor flămânde, pentru că ţie îţi va fi de folos postul pentru dobândirea raiului, în timp ce sărmanele animale nu au rai. Au, însă, acest lucru bun, că nu au nici iad.

Bucuria ce o simte omul când primeşte binecuvântare materială este o bucurie omenească, în timp ce bucuria ce o simte omul când dă, este dumnezeiască. Cea dumnezeiască vine prin a da.

Schimbarea duhovnicească pe care o primeşte sufletul împreună cu veselia inimii chiar şi printr-o mică milostenie sau facere de bine faţă de semenul nostru, nu o poate da nici cel mai mare cardiolog, chiar dacă îi vei da un sac de dolari.

Cel ce se osteneşte pentru aproapele său din dragoste curată, se odihneşte prin osteneală, în timp ce acela care se iubeşte pe sine şi trândăveşte, se oboseşte chiar şi atunci când stă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 161)