Iată, aceasta este pricina tainică a suferinței: îndepărtarea de Dumnezeu și părăsirea lui Dumnezeu. Dacă este cu Dumnezeu, omul este fericit și spune cu Psalmistul: „Că ce este mie în cer? Și de la tine ce am voit pre pământ?” (Psalmi 72,24) Izvorul bucuriilor este Dumnezeu, iar izvorul suferințelor, diavolul. De aceea și suferințele, care ne vin din voia lui Dumnezeu în viața aceasta vremelnică, ascund în sine bucurie și duc spre slava cerească, numai de le vom răbda cu credință și nădejde în buna purtare de grijă a lui Dumnezeu. Și dimpotrivă, vremelnicele bucurii păcătoase, cu care ne ademenește diavolul, ascund în sine otravă, și sfârșitul lor este dezamăgirea deplină. Cel ce urmează lui Dumnezeu, și în suferință este fericit, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Ca niște întristați, dar pururea bucurându-ne” (II Corinteni 6,10). Însă cel ce urmează diavolului, și în bucuriile sale pământești este nefericit.

Cât de mulți necredincioși duc în lumea aceasta o părelnică viață bună. Dar pătrundeți în inimile lor! Veți vedea într-însele atâta suferință, atâta pustietate! Adevărat este că nici drepții nu sunt lipsiți de suferință în viață. Însuși Mântuitorul a spus mai înainte Apostolilor săi: „În lume necaz veți avea” și Sfântul Apostol Pavel grăiește nemijlocit: „Toți cari voiesc cu bună-cinstire a viețui întru Hristos Iisus, prigoni-se-vor” (II Timotei 3,12). Dar cât de deosebite sunt aceste suferințe, prigoniri și pătimiri pentru Hristos și întru Hristos de suferințele celor necredincioși! La aceștia, suferințele duc la deznădejde și disperare, iar la cei drepți la nădejde și bucurie. Suferințele celor fără credință sunt furtuni care pustiesc totul, pe când lacrimile credincioșilor sunt ca o ploaie liniștită, dătătoare de har, ce ajută să crească și să înflorească în suflet cele mai frumoase flori ale virtuților. Iată ceea ce este neobișnuit în scumpa noastră credință Creștină: ea aduce bucurii și în suferințe. Preschimbă și necazurile în fericire.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, București, 2010, pp. 223-224)