Mă întrebaţi de cale, alergători extenuaţi?

Spre ce anume alergaţi voi, fii ai oamenilor? Dacă aţi şti spre ce anume alergaţi, aţi cunoaşte şi calea. Destinaţiile voastre sunt nenumărate, de aceea şi căile voastre sunt nenumărate. Voi vă ciocniţi unul cu altul şi vă blestemaţi reciproc deoarece căile voastre se întretaie. Chiar dacă aţi fi la fel de mulţi ca firele de iarbă de pe pământ, nu v-aţi ciocni unul cu altul dacă aţi avea o destinaţie şi o direcţie unică. Iar gurile voastre n-ar mai rosti blesteme.

Cei ce caută viaţa şi adevărul au o destinaţie şi o direcţie. Destinaţia lor le arată calea, întocmai precum soarele procedează cu lumina. Cu adevărat, oricine se ascunde de soare îşi va pierde atât destinaţia, cât şi calea, şi în deşert se va agita el pe ici-colo în întuneric. Nu vă lăsaţi purtaţi în căile cugetelor voastre, fiindcă ele vă poartă de la un cuget la altul, iar ele nu cunosc nici o destinaţie sau cale în afara lor înşile.

Nu vă lăsaţi duşi pe căile fanteziilor voastre, fiindcă ele vă ademenesc să nivelaţi albii de râuri până când ele se cufundă brusc într-o prăpastie de sub pământ. Să nu vă încredeţi în sufletul vostru atâta timp cât el vă spune că trupul în care el este îmbrăcat este destinaţia şi calea voastră. A călăuzit vreodată veşmântul pe cineva? Calea spre Împărăţia Cerurilor nu este găsită, nu este arătată şi nu este intersectată. Se naşte în suflet când Viaţa şi Adevărul Se nasc într-însul. Dacă Viaţa şi Adevărul S-au născut în sufletul vostru, bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi, fiindcă și Calea S-a născut şi ea într-însul.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 124-125)