Peste tot și în toate este bună calea de mijloc, iar lipsa de măsură și vremea nepotrivită aduc vătămare în locul închipuitului folos. Să știți că virtuțile trupești (postul și privegherea) sunt doar unelte ale virtuților, iar virtutea în adevăratul înțeles al cuvântului este doar sufletească. Trebuie să avem înfrânare nu numai în ce privește feluritele mâncăruri și băuturi, ci în ce privesc toate patimile îndeobște: în ce privește mânia și enervarea, osândirea, îngâmfarea fățișă și tainică, îndărătnicia și cele de aceeași teapă. A ceda cu înțelepciune, acolo unde nu este o încălcare vădită a voii lui Dumnezeu și păcat vădit, este lucrul care se potrivește cel mai bine poruncii Domnului: Dacă voiește cineva să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să vină după Mine. Nu spun să cedați dacă unii oameni vă silesc să încălcați rânduielile Bisericii Ortodoxe, ci numai vă explic că în mijlocul ciocnirilor dintre oameni trebuie să vă străduiți a păstra seninătatea și pacea lăuntrică.

(Școala ortodoxiei pentru începători, Editura Sofia, p. 173)