Călugăria este un angajament divin, solemn și plin de un mare și deosebit dor, fiindcă avem și purtăm numele Tău, Dumnezeule!

Este o mare vitejie să duci cu tine un nume dincolo de închipuire și să fii totuși un om născut de oameni sub legile inexorabile ale firii omenești. Deci, așa cum mai spuneam, te-ai aruncat într-o mare mare și vei înota peste valuri furtunoase, fără răgaz, până vei ajunge la Ierusalimul din Apocalipsă.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 48)