călugăriță

Unei fete care nu poate să se hotărască între mănăstire şi căsătorie

Dacă dragostea de Hristos nu te va duce în liniştea însingurată a mănăstirii, dragostea faţă de lume te va ţine în lume şi te va îndrepta spre căsătorie.

Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune!

Trebuie să ne rugăm pentru ceilalți din inimă. Un suspin din inimă are aceeași putere cu rugăciunea, cu ore de rugăciune, aș putea spune.

Cuvioasa Sofia Schimonahia – o viaţă de sfinţenie, plină de înţelepciune duhovnicească

Văzându-se înconjurată de numeroase ucenice, a fost îndemnată de Dumnezeu să întemeieze un schit de călugăriţe, căci erau multe maici care sihăstreau în pădurile de sub Ceahlău, dar nu aveau nici o mănăstire unde să slăvească pe Hristos.

Cuvioasa Casiana Schimonahia, egumenă vestită pe Valea Bistriţei

Retrăgându-se pe Valea Bistriţei cu câteva ucenice, a sihăstrit mai întâi în pădurile Hangului. Apoi, adunând mai multe călugăriţe în jurul ei, schimonahia Casiana a întemeiat un mic schit de lemn pe valea pârâului Buhalniţa, numit „Schitul Casiana”, pe care l-a povăţuit duhovniceşte până la obştescul ei sfârşit.

Monahia Agatonica Bordacel, iubită de oameni şi ascultată de animale

Toată viaţa a îngrijit de vitele mănăstirii, cu o dragoste şi răbdare rar întâlnite. Păştea oile, aducea lemne din pădure, mulgea vacile, hrănea păsările, făcea curăţenie şi tot ce i se poruncea. Tot timpul tăcea, lucra, se ruga şi era fericită. Pentru blândeţea inimii sale o iubea toată obştea călugăriţelor. O iubeau păsările, vitele, copiii satului şi mai ales oile mănăstirii, pe care le-a păstorit 30 de ani.

Monahia Epiharia Moisescu, adevărată mamă duhovnicească a copiilor orfani

În anul 1900, a fost numită educatoare la Leagănul de Copii „Sfânta Ecaterina” din Bucureşti. Aici activează zece ani, crescând în frică de Dumnezeu mii de copii orfani. Între anii 1910-1916, a fost conducătoarea unui orfelinat de fete, fiind ajutată de alte două călugăriţe. Pe lângă orfelinat, s-au înfiinţat aici o grădiniţă de copii, o şcoală elementară de patru clase, un seminar monahal de călugăriţe şi, mai târziu, un liceu de fete orfane, cu ateliere de tot felul.

Monahia Magdalena Tofan, deşteptată din morţi pentru ultima spovedanie

„A fost o minune!” Atât a spus părintele Antim duhovnicul, după ce a zăbovit cu epitrahilul pe piept şi cu crucea în mână cam jumătate de ceas în chilie, primind o oarecare înfricoşată mărturisire de taină, din gura maicii înviate. Dar nimeni până astăzi nu ştie ce taină anume a mărturisit maica Magdalena.

Monahia Melitina Beu – mama care le-a călcat pe urme copiilor ei călugăriți

În anul 1918 a luat jugul lui Hristos şi buna mamă a celor patru călugări fraţi, anume Maria Beu, călugărindu-se alături de fiicele sale în Mănăstirea Văratec, cu numele de Melitina. Şi s-a smerit maica Melitina douăzeci de ani în Mănăstirea Văratec, întrecând pe multe călugăriţe cu răbdarea, cu blândeţea şi cu râvna spre cele duhovniceşti. Vorbea mereu cu Dumnezeu şi făcea ascultare în tăcere.

Monahia Irina Pântescu sau începutul unui Materic românesc

Cine nu a auzit de Patericul egiptean? O carte de o rară frumusețe și profunzime privind viața și experiențele monahilor din pustiul egiptean. După anii ’90 am citit un Pateric românesc, chiar și unul nemțean. „Bine, bine”, mi-am zis, „dar pe când un Materic românesc?”. Un Materic pe modelul celor anunțate până acum, îndeosebi după cel al avei Isaia, trăitor în secolele XII-XIII care, se pare, ar fi primul autor de materic din tradiția bizantină.

Mănăstirea Frumoasa – biserică de parohie şi şcoală de infirmerie

Pentru prima dată în istoria ei, în anul 1889, Frumoasa apare în acte ca biserica „fostei mănăstiri Frumoasa”, menționându-se de-a lungul timpului mai mulți clerici ca fiind îngrijitori ai ei, dintre care amintim pe preotul Ioan Bălan Hanganu. Cu acest prilej, toate clădirile din incintă au primit diverse întrebuinţări.

Pagini