Așa a fost, s-au uitat toți la mine, dar cu o privire pe care eu nu o prea întâlnisem până atunci. Nu-mi venea să cred că sunt primit cu atât de multă căldură, prietenie și bucurie. Eu, noul venit. Nu-mi venea să cred că niște oameni care mă văd pentru prima dată se comportă în așa fel cu mine. Realitatea aceea nu avea nicio legătură cu realitatea mea în care eram înconjurat de oameni și mă simțeam singur. Realitatea pe care tocmai o cunoșteam avea ceva viu, real și autentic, total opus realității mele, în care încercam să mă schimb pentru standardele sociale în care nu mă regăseam. Superficialitate, dezinteres și plictiseală. Lipsă de sens și de viață. Pentru mine a fost o revelație care mi-a schimbat viața.

La fel cum a fost pentru mine, cred că a fost pentru fiecare tânăr care a cunoscut această realitate. Feedback-ul pe care l-am auzit de la cei mai tineri decât mine este foarte asemănător cu ceea ce am simțit și eu la început.

Așa m-am simțit pentru prima dată printre atoreni, ca printre prieteni. Oameni pe care îi vezi pentru prima dată te primesc în mijlocul și mai ales în sufletul lor ca pe un prieten de o viață. ATOR este, în primul rând, o mare familie. Ultimul an petrecut printre acești oameni, care m-au învățat să FIU, mi-a adus nenumărate experiențe pentru suflet, alături de cei cărora le-a păsat până la capăt de fiecare în parte. sunt cuvintele Elenei Stoian, elevă în clasa a XII-a și voluntară ATOR Iași.

Această realitate s-a păstrat din generație în generație. Cum am spus și într-o postare recentă pe pagina noastră de Facebook: Timpul a trecut, generațiile s-au schimbat, dar bucuria a rămas aceeași. Bucuria aceasta e neschimbată chiar și după 13 ani de activitate pentru că în mijlocul nostru este Cel care ne leagă pe toți. În mijlocul nostru este motivul pentru care ne-am cunoscut și pentru care suntem împreună. În mijlocul nostru este Hristos.

Miercuri, 9 noiembrie, în ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Nectarie, ATOR Iași a aniversat 13 ani de la înființare. Ziua a început cu Sfânta Liturghie, moment de mulțumire pentru darul de a fi împreună, slujitori fiind părintele Nicodim Petre, consilier al Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, stareț al Mănăstirii Bucium și prieten vechi al tinerilor, împreună cu un sobor de preoți foști atoreni.

După ce am suflat în lumânări și am cântat la mulți ani, am fugit la noua noastră casă pentru a o pregăti de sfințire. A fost un vis devenit realitate să avem un spațiu al nostru, cu mai multe camere, unde să ne putem ține activitatea. Am realizat o campanie cu titlul Dar din dar se face sediu prin care am cerut voluntarilor o mână de ajutor și celor binevoitori să doneze, obiecte de mobilier pentru noul spațiu. Darurile nu au încetat să apară. Am avut peste 20 de mâini care în ultimele zile au făcut reparații, au sortat materiale și le-au aranjat în cutii, au spălat ferestrele, podele, au văruit, și de asemenea am primit și un număr semnificativ de obiecte de mobilier care își vor găsi locul potrivit în sediul nostru.

Suntem recunoscători domnului Bogdan și doamnei Veronica care au mijlocit pentru ca noi să primim acest spațiu.

Darurile nu au încetat să apară. Niciodată. Inclusiv gândul care m-a schimbat la 14 ani și m-a făcut să zic „Vin!” a fost un dar. Acest duh familial care rămâne neschimbat de la o generație la alta este un dar. ATOR Iași a fost un mare dar în viața mea, iar pentru asta... mulțumesc Doamne. (Alin-Mihai Dezső, Președinte ATOR Iași)