Când deznădejdea se unește cu speranța
Este destul să strigăm deznădăjduiți: „Ajutor!”, și vom fi auziți.
Există un nivel al deznădejdii care este în legătură cu speranța deplină și desăvârșită. Este punctul în care, ajungând înlăuntrul nostru, suntem în stare să ne rugăm; în acest punct, „Doamne miluiește” este îndeajuns. Nu avem trebuință să exprimăm niciunul din acele cuvântări înflorite pe care le găsim în manualele de rugăciuni. Este destul să strigăm deznădăjduiți: „Ajutor!”, și vom fi auziți.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, Editura Sophia, București, 2006, pp. 94-95)
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro