Cât este de cumplit să nu iertăm aproapelui nostru greșelile sale! Oare noi știm ce se petrece în inima lui? Poate că se pocăiește cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu pentru necazul pe care ni l-a făcut, iar noi, nevrând să știm de nimic, le refuzăm iertareacu grosolănie și fără milă.

Amintiți-vă cum ierta Domnul: cum l-a iertat pe tâlhar pe cruce, cum a iertat pe vameși și pe desfrânatele care I-au spălat picioarele cu lacrimi. Iar noi suntem adeseori fără milă, adesea ne îndărătnicim, neiertându-l pe aproapele nostru. 

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, p. 49)