Astăzi, pentru ca omul să poată înfrunta greu­tăţile ce le întâmpină, trebuie să aibă înlăuntrul său pe Hristos, de la Care să ia mângâiere dumnezeias­că, pentru a avea o oarecare lepădare de sine. Altfel, într-o clipă grea ce va face?

Am citit undeva că Abdul-Paşa a luat cinci sute de tineri din Sfântul Munte. Unii dintre aceştia erau fraţi de mănăstire, iar alţii merseseră acolo, ca să se ascundă. Se vede că atunci, cu Revoluţia, fugeau în Sfântul Munte ca să se salveze, pentru că turcii adunau copiii tineri, ca să-i facă ieniceri. Abdul-Paşa (Mehmet Emin Abdulah-Paşa a fost guvernatorul Saloni­cului între anii 1821-1823) pe tinerii pe care-i lua şi nu se lepădau de Hristos îi spânzura în Turnul din Uranopolis. Dintre toţi cei pe care i-a luat din Sfântul Munte, numai cinci au mărturisit, în timp ce ceilalţi s-au lepădat de Hristos şi au devenit ieniceri. Este nevoie de vitejie. Nu este nici de joacă, nici de glumă. Dacă cineva este mişel şi iubitor de sine, nu are pute­re dumnezeiască înlăuntrul său, şi atunci cum va în­frunta o astfel de greutate?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II.Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 250-251)