Adultul care se axează pe frumuseţea şi vastitatea a tot ceea ce a creat Dumnezeu şi pe măreţia Creatorului Care ne iubeşte ar putea stârni copilului dorinţa de a-I întoarce lui Dumnezeu dragostea.

De câte ori, străduindu-mă să explic un concept, nu m-am împiedicat în cuvinte, nu mi-am simţit limba legată şi nu m-am mirat de insuficienţa mea – ca să aud mai apoi un copil trântind ceva atât de profund, încât declaraţia lui trecea dincolo de tot limbajul meu superfluu, desfiinţându-l strat cu strat, până ce nu mai rămânea nimic altceva decât miezul problemei! În astfel de momente îmi dădeam seama că Dumnezeu l-a luminat pe unul dintre micii Săi copii şi mă smeream. Iată un exemplu: „Este ca şi cum fiecare dintre noi ar avea în el o parte din Dumnezeu – ca o piesă de puzzle. Când ne unim, Îl vedem pe Dumnezeu” (un copil de 8 ani, vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu).

În centrul Ortodoxiei stă credinţa noastră că Hristos a adus în lume Împărăţia Sa şi că a dat-o oamenilor prin Întrupare. Acest tărâm ceresc al lui Dumnezeu a fost explicat şi definit în diferite feluri, printre care Rai, „neaparţinând lumii acesteia, ci celei a lui Dumnezeu”, „viaţă veşnică în unire cu Dumnezeu”, „viaţă în Duhul Sfânt”.

(Elizabeth White, Paşi pe calea sfinţeniei – Cum să creştem copii iubitori de Dumnezeu, traducere din limba engleză Doina Rogoti, Editura Sophia, Bucureşti, 2015, pp. 64-65)