Când omul dobândește harul lui Dumnezeu, atunci și trupul se preschimbă. Acest lucru se vede la Schimbarea la Față a lui Hristos, când chipul Său strălucea ca soarele. Se vede și la Moise, al cărui chip strălucea orbitor, ca și la chipul Arhidiaconului Ștefan, care s-a făcut precum chipul unui înger.

Prin urmare, există o deosebire limpede între suflet și trup, dar nici unul dintre ele nu are putința să existe independent de celălalt. De altfel, chiar și la moarte, sufletul „în chip silnic se desparte din legătura sa". Iar despărțirea are loc „prin voia dumnezeiască". Deci sufletul nu este omul, ci sufletul omului; și nici trupul nu este omul, ci trupul omului. Omul este alcătuit din suflet și trup, este o ființă psihosomatică. Prin urmare, și trupul va fi îndumnezeit și va fi înviat la A Doua Venire, trecând în veșnicie.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sofia, București, p. 62)