Când se termina Privegherea, se puteau vedea lacrimile pe strane
Unii dintre aceşti părinţi slujeau stând desculţi pe marmura bisericii...
Ne povestea neuitatul bătrân aghiananit H.:
– ... Părinţii noştri se îmbrăcau cu haine ponosite, iar drept încălţări, purtau sandale ţărăneşti din piele de porc; unii dintre aceşti părinţi slujeau stând desculţi pe marmura bisericii. Vedeai bărbaţi înalţi cât chiparosul, cu ochii plini de lacrimi de bucurie şi, din pricină că erau înălţaţi cu duhul, nu simţeau frigul muşcător! Când se termina Privegherea, se puteau vedea lacrimile pe strane.
(Arhimandritul Ioannikios, Patericul atonit, traducere de Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 94)
Faptele arată cel mai bine credința noastră, dincolo de îndemnuri și cuvinte
Rugăciunea este vremea bucuriei
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro