Suntem mereu datori să răbdăm orice lucru cu recunoștință, din iubire pentru Dumnezeu. Viața noastră durează doar o clipă, în comparație cu veșnicia. De aceea, cum spune Apostolul, suferințele din vremea de acum nu au nicio însemnătate față de mărirea care ni se va descoperi (Romani 8, 18).

Când vrăjmașul te necăjește, rabdă în tăcere și deschide-ți inima către Domnul.

Când cineva te umilește sau te nedreptățește, străduiește-te pe toate căile să-l ierți, după cuvântul evanghelic: de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi (Luca 6, 30).

Când ceilalți ne insultă, trebuie să ne considerăm pe noi nevrednici de laudă, căci dacă am fi fost vrednici ne-ar lăuda.

Trebuie să ne smerim totdeauna și în fața tuturor, după cum învață Isaac Sirul: „Smerește-te și vei vedea slava lui Dumnezeu înlăuntrul tău”.

Să iubim deci smerenia și vom vedea slava dumnezeiască. Acolo unde există smerenie, slava lui Dumnezeu se va da din belșug. În locul unde nu există lumină, toate sunt întunecate. Când omul nu are smerenie, nu există nimic înlăuntrul lui. Acolo stăpânește întunericul.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, pp. 341-342)