La început nu existau, ca astăzi, două rânduieli ale Pavecerniței, ci una singură, cea numită astăzi Pavecernița Mare, singura de care pomenește Tipicul Sfântului Sava. Deși nu este o slujbă săvârșită doar în perioada Triodului, Pavecernița Mare are, în acestă perioadă a anului bisericesc, câteva particularități și anume: în prima săptămână din Postul Mare se săvârșește în cadrul Pavecerniței Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acesta este împărțit în patru părți, fiind citită câte una de luni până joi. Integral, Canonul cel Mare se va citi în miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare. Tot în cadrul Pavecerniței Mari, pe toată perioada Postului Mare, este spusă Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

În Canonul Sfântului Andrei Criteanul observăm un dialog al omului păcătos cu propria sa conştiinţă, luminată de citirea Sfintei Scripturi. Sufletul care se pocăieşte plânge că nu a urmat pilda luminoasă a celor drepţi și virtuoşi, ci robia patimilor arătate în mulţi păcătoşi, dintre care unii s-au mântuit fiindcă s-au pocăit iar alţii, nevoind să se pocăiască, s-au osândit. Prin urmare, Canonul cel Mare are rolul de a arăta că toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire și, de aceea, se cântă în Biserică în timpul perioadei de pocăinţă a Postului Mare al Sfintelor Paşti.

Canonul cel Mare este o asumare teologică a istoriei în suflet, prin care omul conştientizează şi împropriază toate erorile şi valorile umanităţii, pentru a le dărui penitenţial lui Dumnezeu. Prin această rugăciune de pocăinţă, umanitatea întreagă se odihneşte în suflet şi este vindecată prin plângere, istoria se concentrează în clipa pocăinţei, ca facere din nou a lumii şi desfiinţare prin penitenţă a răului din noi, iar omul devine Biserică prin sfinţirea pe care o aduce harul lui Dumnezeu.