Muzica este indisolubil legată de persoana celui care o compune şi o cântă. Cel care are o viaţă obscenă, mizeră, cel ghidat de sentimente josnice, nu recunoaşte în viaţa lui nevoia prezenţei lui Dumnezeu, nu e animat de sentimente şi de gânduri creştineşti, nu poate compune şi nu poate dărui o muzică deplină. Aici e capcana în care cad iubitorii de muzică de calitate, şi este destul de ascunsă. Căci avem enorm de multă muzică ce pare a fi frumoasă, este ascultată de milioane de fani şi ne încântă la maximum urechea. Dar ne înşelăm amarnic!

Să luăm un exemplu. formația Queen. O muzică ce atinge perfecţiunea. O muzică aleasă şi care mulţumeşte spirite alese, dar care rămâne totuşi o muzică lipsită de suflet şi care nu va intra în veşnicie tocmai pentru că sufletul şi veşnicia lipsesc din cel ce a compus-o şi a cântat-o! Nu e destul să-mi placă mie. Nu e destul să placă altor câteva milioane de oameni. Pare greu de acceptat, dar trebuie să placă şi sufletului meu, dar mai ales lui Hristos! (…) Şi acum cel mai greu de digerat etalon… O muzică este bună doar dacă îmi permite să mă pot ruga după ce o ascult! (…) Ascultă muzica ce-ţi place! Aşa te invită să faci lumea de azi. Să fie ca lumea! Dar fugi de imoralitate, de incultură şi de lipsa de sens şi de valoare. Şi vei asculta o muzică care te ridică acolo unde nu va mai fi muzică, ci liniştea veşnică, plină de bucurie şi de iubire.

(Părintele Paulin de la Putna, Iubire, spovedanie şi libertate, Editura Egumeniţa, 2008, pp.152-153)