Cultul ortodox se distinge prin caracterul său eclesiologic sau comunitar. El promovează în primul rând rugăciunea cu caracter social sau colectiv, care are în vedere nu numai nevoile personale ale individului, ale fiecărui ins în parte, ci și nevoile religioase ale întregii Biserici, ale colectivității sau obștii rugătoare.

Cultul ortodox este o rugăciune a comunității credincioșilor, uniți într-un cuget în duhul păcii, al iubirii fraterne și al solidarității sau comunității de credință, care îi face pe toți să se simtă ca unul în aceeași rugăciune, mai presus de deosebirile de vârstă, de cultură, de stare socială, de naționalitate, de limbă sau de rasă.

În Biserică ne rugăm toți, pentru nevoile tuturor: „Domnului să ne rugăm”, „Tatăl nostru Care ești în ceruri...”, „Să zicem toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să zicem” ș.a. Caracterul eclesiologic al cultului ortodox se bazează pe cuvântul Mântuitorului, care promovează rugăciunea laolaltă a celor care cred în El: „Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu Care este în Ceruri. Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 19-20).

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, vol. I, Editura Basilica, București, 2015, pp. 121-122)