Cei șase psalmi ai Utreniei formează un grup pe care îl numim „Hexapsalmul”, fiind cunoscuţi şi ca psalmi ai dimineţii, ai Utreniei sau psalmii Judecăţii.

Citirea psalmilor 3, 37, 62, 87, 102 şi 142 se face în mijlocul bisericii în cadrul slujbei de dimineaţa, psalmul 62 fiind supranumit şi psalmul dimineţii.

Explicaţia teologică o regăsim chiar în textul celor şase psalmi. Primii trei psalmi fac parte din rugăciunea de dimineaţă şi reprezintă primele gânduri pe care le închinăm Tatălui Ceresc, psalmul 37 fiind unul de pocăinţă şi regret pentru păcatele săvârşite.

Psalmul 87 semnifică tânguirea omului Legii Vechi pentru păcatele lui, deznădejdea şi neputinţa sa, trăirea lui în întuneric după ce Adam şi Eva au căzut în păcat, iar psalmul 142 ne aminteşte de Judecata de Apoi. Din acest motiv, când Utrenia este săvârşită seara în timpul Privegherii, în mănăstiri se sting luminile din biserică, în afară de lumina de la analog de unde cântăreţul sau călugărul citeşte psalmii rar şi cu înţeles duhovnicesc.

Psalmul 102 semnifică, însă, bucurie şi binecuvântare, speranţă şi încrederea omului în mântuirea făgăduită.

Biserica acordă o importanţă deosebită acestor psalmi deoarece prin textul lor aduc slavă, mărire şi mulţumire lui Dumnezeu, exprimă diferite stări sufleteşti: pocăinţa profundă, recunoştinţă, mulţumire şi speranţă, încredinţare în ajutorul Domnului, dar îl fac pe credincios să îşi amintească totodată şi de Judecata de Apoi şi de mântuire.

Sfinţii Părinţi afirmă faptul că atâta timp cât durează citirea celor șase psalmi, atâta vreme va dura Judecata acestei lumi, arătând sensul eshatologic profund al pocăinţei.