Dacă şi cârceii viţei de vie ne sunt de faţă, şi aceia prin lucrarea ce o fac în vie, mult folos să ne aducă nouă. Dacă şi noi de aracii cei duhovniceşti, cu dragostea cea după Dumnezeu, ca nişte cârcei ne vom lega şi aproape de noi îi vom ţine ascultându-le învăţătura şi supunându-ne lor întru cele spre mântuire, precum ne învaţă pe noi marele Apostol Pavel, zicând: „Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor ca celor ce priveghează pentru sufletele voastre” (1 Tesaloniceni 5, 12) şi iarăşi: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, la a căror săvârşire a vieţii privind să le urmaţi credinţa” (Evrei 13, 7).

Încă să cugetăm că rodul viţei „veseleşte inima omului” (Psalm 103, 16) şi la Cina cea de taină pe vin întru Sângele Său l-a prefăcut (Luca 22, 20). Şi dacă spintecată vedem frunza la vie şi de la aceasta pe meşteşugul Ziditorului nostru să-l slăvim şi să cugetăm cum prin acoperirea cea cu frunze, pe vătămările cele din văzduh să le întâmpine cu îndemânare, iar prin rărimea spintecărilor frunzei, pe raza soarelui din destul spre coacerea strugurilor să o primească.

(Părintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1996, pp. 38-48)