Lumea aceasta este mai rea decât toate lumile pe care omul le poate îndura. Mai rea decât aceasta, nu este alta pentru oameni, poate pentru demoni.

Toţi oamenii simt acest lucru, însă fug de acest sentiment ca şi înotătorul nepriceput, care, speriat de adâncimea mării, întoarce spatele mării şi înoată în apă mică, spre ţărm.

Toţi oamenii simt acest lucru, şi de aceea îi socotesc pe optimişti uşuratici, şarlatani. Şi într-adevăr, este mai multă şarlatanie decât optimism curat la aceia care bucuros privesc asupra lumii, dar socotesc moartea ca cel din urmă punct al vieţii noastre.

Singurul optimism fără şarlatanie este cel care are curajul să recunoască toată grozăvia vieţii, dar are şi puterea să socotească moartea nu punct, ci virgulă a vieţii, după care începe foaia curată, pe care nu se va mai scrie cu sânge şi lacrimi, ci cu razele de aur ale luminii şi bucuriei dumnezeieşti.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editurea Sophia, București, 2006, p. 95)