Utrenia, sau slujba dimineții, are ca scop principal slăvirea lui Dumnezeu pentru trimiterea în lume a Fiului Său, Cel ce a risipit prin întruparea Sa întunericul înșelăciunii și a zdrobit puterea iadului, dăruindu-ne nouă lumina dreptei credințe și mântuirea, cea mult așteptată de strămoșii noștri.

Din această pricină, Utrenia face referire la apariția și răspândirea creștinismului, adică la acea perioadă din istoria mistică a creștinismului, perioadă pe care Sfântul Apostol Pavel o descrie pe deplin în doar câteva rânduri din prima Epistolă a sa către Timotei: „Mare este Taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost adeverit de Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit popoarelor, lumea a crezut în El…” (I Timotei 3, 16).

Astfel, se poate spune că Utrenia simbolizează începutul și raza creștinismului, atât sub forma venirii efective sau a întrupării istorice a Mântuitorului, cât și sub procesul răspândirii Evangheliei Lui în lume, la toate neamurile. De aceea, întreg oficiul Utreniei apare profund inspirat de această semnificație simbolică, ceea ce se observă îndeosebi în imnele cântate la strană, la slujba de dimineață: evenimentul Nașterii și Învierii Domnului, precum și răspândirea credinței creștine prin apostoli, martiri, mărturisitori și sfinți sunt celebrate într-un ton de biruință prin numeroase forme ale imnografiei creștine (tropare, prochimene, canoane, binecuvântări ale Învierii, laude etc.), care împodobesc slujba Utreniei și îi oferă un loc în fruntea laudelor bisericești datorită conținutului său de o fumusețe aparte.