Tot timpul este potrivit pentru a lăuda pe Dumnezeu, căci și îngerii Îl laudă neîncetat. Dar timpul cel mai de preț pentru sfânta rugăciune, este la miezul nopții, cum spune psalmistul: „În miezul nopții m-am sculat să mă mărturisesc Ție, pentru judecățile dreptății Tale” (Psalmul 118, 62). Și aceasta, pentru că noaptea mintea și inima sunt eliberate de grijile trecătoare, iar creștinii se pot ruga mai în liniște. Sfinții Părinți numesc rugăciunea de noapte, rugăciune de aur, pe cea de dimineață, rugăciune de argint și pe cea din timpul zilei, rugăciune de lut, fiind amestecată cu multe gânduri și griji.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, volumul II, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 52)