Avva Isaia ne povățuiește să împlinim după puterile noastre cele de trebuință și marea putere a Domnului nostru Iisus Hristos ne va ajuta… El știe că omul deznădăjduiește și de aceea i-a dăruit pocăința, în răstimpul întregii sale vieți pământești. Pocăința puternică și mântuitoare lucrează în noi până la ultima suflare. Minunate sunt roadele adevăratei pocăințe!

Cel ce se pocăiește cu adevărat primește iertare de păcatele sale, se împacă cu Dumnezeu, cu Biserica și cu propria sa conștiință – și, astfel, își redobândește îndrăzneala de fiu pe care o avea mai înainte față de Dumnezeu, ca față de tatăl său, și se folosește de toate darurile dragostei sale părintești și bunătății sale.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 112)